Legea Educatiei Nationale 1/2011
23-11-2011

PARLAMENTUL ROMÂNIEI
CAMERA DEPUTAŢILOR SENATUL
L E G E A
Educaţiei naţionale
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
DISPOZIŢII GENERALE

 Art. 1. – Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a
dreptului fundamental la învăţătură pe tot parcursul vieţii. Legea reglementează structura, funcţiile,
organizarea şi funcţionarea sistemului naţional de învăţământ de stat, particular şi confesional. 
Art. 2. – (1) Legea are ca viziune promovarea unui învăţământ orientat pe valori,
creativitate, capacităţi cognitive, capacităţi volitive şi capacităţi acţionale, cunoştinţe fundamentale
şi cunoştinţe, competenţe şi abilităţi de utilitate directă, în profesie şi în societate.
(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educaţie, a infrastructurii mentale a
societăţii româneşti, în acord cu noile cerinţe, derivate din statutul României de ţară membră a
Uniunii Europene şi din funcţionarea în contextul globalizării şi de generare sustenabilă a unei
resurse umane naţionale înalt competitive, capabilă să funcţioneze eficient în societatea actuală şi
viitoare.
(3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în dezvoltarea liberă, integrală şi
armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalităţii autonome şi în asumarea unui sistem
de valori care sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetăţenească activă în societate, pentru incluziune socială şi
pentru angajare pe piaţa muncii.
(4) Statul asigură cetăţenilor României drepturi egale de acces la toate nivelurile şi
formele de învăţământ preuniversitar şi superior, precum şi la învăţarea pe tot parcursul vieţii, fără
nicio formă de discriminare.
(5) Aceleaşi drepturi se asigură şi cetăţenilor celorlalte state membre ale Uniunii
Europene, ai statelor aparţinând Spaţiului Economic European şi ai Confederaţiei Elveţiene.
2
(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod egal minorilor care solicită
sau au dobândit o formă de protecţie în România, minorilor străini şi minorilor apatrizi a căror
şedere pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.
(7) În România învăţământul constituie prioritate naţională.
Art. 3. – (1) Principiile care guvernează învăţământul preuniversitar şi superior, precum
şi învăţarea pe tot parcursul vieţii din România sunt:
a) principiul echităţii – în baza căruia accesul la învăţare se realizează fără discriminare;
b) principiul calităţii – în baza căruia activităţile de învăţământ se raportează la
standarde de referinţă şi la bune practici naţionale şi internaţionale;
c) principiul relevanţei – în baza căruia educaţia răspunde nevoilor de dezvoltare
personală şi social-economice;
d) principiul eficienţei – în baza căruia se urmăreşte obţinerea de rezultate educaţionale
maxime, prin gestionarea resurselor existente;
e) principiul descentralizării – în baza căruia deciziile principale se iau de către actorii
implicaţi direct în proces;
f) principiul răspunderii publice – în baza căruia unităţile şi instituţiile de învăţământ
răspund public de performanţele lor;
g) principiul garantării identităţii culturale a tuturor cetăţenilor români şi dialogului
intercultural;
h) principiul asumării, promovării şi păstrării identităţii naţionale şi a valorilor
culturale, ale poporului român;
i) principiul recunoaşterii şi garantării drepturilor persoanelor aparţinând
minorităţilor naţionale, dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice,
culturale, lingvistice şi religioase;
j) principiul asigurării egalităţii de şanse;
k) principiul autonomiei universitare;
1) principiul libertăţii academice;
m) principiul transparenţei – concretizat în asigurarea vizibilităţii totale a deciziei şi a
rezultatelor, prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora;
n) principiul libertăţii de gândire şi al independenţei faţă de ideologii, dogme religioase
şi doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educaţiei pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării şi responsabilităţii părinţilor;
r) principiul promovării educaţiei pentru sănătate, inclusiv prin educaţia fizică şi prin
practicarea activităţilor sportive;
s) principiul organizării învăţământului confesional potrivit cerinţelor specifice fiecărui
cult recunoscut;
t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog şi consultare;
u) principiul respectării dreptului la opinie al elevului/studentului ca beneficiar direct
al sistemului de învăţământ.
Art. 4. – Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca
finalitate principală formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de
cunoştinţe, deprinderi/abilităţi şi aptitudini, necesare pentru:
a) împlinirea şi dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viaţă,
conform intereselor şi aspiraţiilor fiecăruia şi dorinţei de a învăţa pe tot parcursul vieţii;
b) integrarea socială şi participarea cetăţenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă şi participarea la funcţionarea şi dezvoltarea unei
economii durabile;
3
d) formarea unei concepţii de viaţă, bazate pe valorile umaniste şi ştiinţifice, pe cultura
naţională şi universală şi pe stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnităţii, toleranţei şi respectării drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului;
f) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice şi a
respectului pentru natură şi mediul înconjurător natural, social şi cultural.
Art. 5. – (1) În domeniul educaţiei şi al formării profesionale prin sistemul naţional de
învăţământ, dispoziţiile prezentei legi prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative.
În caz de conflict între acestea se aplică dispoziţiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în vigoare începând cu prima
zi a anului şcolar, respectiv universitar, următor celui în care a fost adoptată prin lege.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), dispoziţiile prezentei legi care vizează
evaluările naţionale de la finalul învăţământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu promoţia
aflată în primul an al învăţământului gimnazial, respectiv liceal, la data intrării în vigoare a
modificării sau a completării.
Art. 6. – (1) În România sunt valabile numai diplomele recunoscute de statul român,
conform legislaţiei în vigoare.
(2) Regimul actelor de studii emise de unităţile şi de instituţiile de învăţământ se
stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
(3) Conţinutul şi formatul actelor de studii sunt stabilite prin hotărâre a Guvernului,
iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 7. – (1) În unităţile, în instituţiile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate
educaţiei şi formării profesionale sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi
orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a
tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de
natură politică şi prozelitismul religios.
(2) Privatizarea unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ de stat este interzisă.
Art. 8. – Pentru finanţarea educaţiei naţionale se alocă anual din bugetul de stat şi din
bugetele autorităţilor publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Suplimentar, unităţile şi instituţiile de învăţământ pot obţine şi utiliza autonom venituri proprii.
Pentru activitatea de cercetare ştiinţifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din
produsul intern brut al anului respectiv.
Art. 9. – (1) Principiile finanţării învăţământului preuniversitar sunt următoarele:
a) transparenţa fundamentării şi alocării fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învăţământ de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse în funcţie de obiectivele urmărite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare coerente şi stabile;
e) eficienţa utilizării resurselor.
(2) Statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din
învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat. De asemenea, statul
asigură finanţarea de bază pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular şi
confesional, precum şi pentru cel postliceal de stat. Finanţarea se face în baza şi în limitele costului
standard per elev sau per preşcolar, după metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului.
(3) Învăţământul de stat este gratuit. Pentru unele activităţi, niveluri, cicluri şi programe
de studii se pot percepe taxe, în condiţiile stabilite de prezenta lege.
4
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin organismul
specializat, stabileşte anual costul standard per preşcolar/elev, cost care stă la baza finanţării de
bază. De suma aferentă beneficiază toţi preşcolarii şi elevii din învăţământul preuniversitar de stat,
precum şi preşcolarii şi elevii din învăţământul general obligatoriu, profesional şi liceal, particular
şi confesional, care studiază în unităţi de învăţământ acreditate şi evaluate periodic, conform
legislaţiei în vigoare.
(5) Finanţarea de bază a învăţământului preuniversitar se face după principiul „resursa
financiară urmează elevul”, în baza căruia alocaţia bugetară aferentă unui elev sau unui preşcolar se
transferă la unitatea de învăţământ la care acesta învaţă, cu respectarea prevederilor alin.(2) – (4).
(6) Învăţământul poate să fie finanţat şi direct de către operatori economici, precum şi
de alte persoane fizice sau juridice, în condiţiile legii.
(7) Învăţământul poate fi susţinut prin burse, credite de studii, taxe, donaţii,
sponsorizări, surse proprii şi alte surse legale.
Art. 10. – (1) În România, învăţământul este serviciu de interes public şi se desfăşoară,
în condiţiile prezentei legi, în limba română, precum şi în limbile minorităţilor naţionale şi în limbi
de circulaţie internaţională.
(2) În fiecare localitate se organizează şi funcţionează unităţi de învăţământ sau
formaţiuni de studiu cu limba de predare română şi/sau, după caz, cu predarea în limbile
minorităţilor naţionale ori se asigură şcolarizarea fiecărui elev în limba sa maternă în cea mai
apropiată localitate în care este posibil.
(3) Învăţarea în şcoală a limbii române, ca limbă oficială de stat, este obligatorie pentru
toţi cetăţenii români. Planurile de învăţământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar şi suficient
învăţării limbii române. Autorităţile administraţiei publice asigură condiţiile materiale şi resursele
umane care să permită însuşirea limbii române.
(4) În sistemul naţional de învăţământ, documentele şcolare şi universitare oficiale,
nominalizate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului, se întocmesc
numai în limba română. Celelalte înscrisuri şcolare şi universitare pot fi redactate în limba de
predare.
(5) Unităţile şi instituţiile de învăţământ pot efectua şi emite, la cerere, contra cost,
traduceri oficiale ale documentelor şi ale altor înscrisuri şcolare şi universitare proprii, cu
respectarea prevederilor legale.
Art. 11. – (1) Guvernul sprijină învăţământul în limba română în ţările în care trăiesc
români, cu respectarea legislaţiei statului respectiv.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul
Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii Române, poate organiza unităţi de învăţământ cu predare
în limba română pe lângă oficiile diplomatice şi instituţiile culturale ale României în străinătate,
poate susţine lectorate în universităţi din străinătate, precum şi cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie
românească.
Art. 12. – (1) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii, elevii şi studenţii cu probleme şi
nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale.
(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor şi studenţilor proveniţi din familii
defavorizate, precum şi celor instituţionalizaţi, în condiţiile legii.
(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi alte asemenea stimulente elevilor şi
studenţilor cu performanţe şcolare şi universitare, precum şi cu rezultate remarcabile în educaţia şi
formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive.
(4) Elevii şi studenţii care beneficiază de burse sociale de studii pot primi şi burse
pentru performanţe şcolare şi universitare.
(5) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel
naţional şi internaţional, ale elevilor şi studenţilor.
5
(6) Statul garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu cerinţe educaţionale
speciale. Învăţământul special şi special integrat sunt parte componentă a sistemului naţional de
învăţământ preuniversitar.
(7) Învăţământul special şi special integrat reprezintă o formă de instruire şcolară
diferenţiată, adaptată, precum şi o formă de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă,
destinată persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale.
(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de a învăţa într-o unitate de
învăţământ vor fi sprijiniţi prin decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate de
învăţământ sau vor primi cazare şi masă gratuite în internatele şcolare, cu excepţia celor înscrişi în
învăţământul postliceal.
Art. 13. – (1) Învăţarea pe tot parcursul vieţii este un drept garantat de lege.
(2) Învăţarea pe tot parcursul vieţii include totalitatea activităţilor de învăţare realizate
de fiecare persoană, începând cu educaţia timpurie, în scopul dobândirii de cunoştinţe, formării de
deprinderi/abilităţi şi dezvoltării de aptitudini semnificative din perspectivă personală, civică,
socială şi/sau ocupaţională.
Art. 14. – (1) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului proiectează,
fundamentează şi aplică strategiile naţionale în domeniul educaţiei, cu consultarea asociaţiilor
reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative reprezentative ale părinţilor, Consiliului
Naţional al Rectorilor, structurilor asociative ale universităţilor şi şcolilor de stat, particulare şi
confesionale, Consiliului Minorităţilor Naţionale, sindicatelor reprezentative din învăţământ,
asociaţiilor reprezentative ale elevilor, asociaţiilor reprezentative ale studenţilor, autorităţilor
administraţiei publice, mediului de afaceri şi organizaţiilor neguvernamentale finanţatoare care
susţin programe educative/federaţii ale furnizorilor de servicii sociale.
(2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului public-privat.
Art. 15. – (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului organizarea unui învăţământ teologic specific în cadrul
învăţământului de stat în universităţile de stat existente, ca facultăţi cu dublă subordonare, destinat
pregătirii personalului de cult şi activităţii social-misionare a cultelor, numai pentru absolvenţii
învăţământului liceal, proporţional cu ponderea numerică a fiecărui cult în configuraţia religioasă a
ţării, potrivit recensământului oficial. Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea acestui învăţământ se
realizează potrivit legii.
(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza învăţământ confesional prin
înfiinţarea şi administrarea propriilor unităţi şi instituţii de învăţământ particular, conform
prevederilor prezentei legi.
T I T L U L I I
ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR
CAPITOLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Art. 16. – (1) Învăţământul general obligatoriu este de 10 clase şi cuprinde învăţământul
primar şi cel gimnazial. Învăţământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în anul 2020.
(2) Obligaţia de a frecventa învăţământul de 10 clase, la forma cu frecvenţă, încetează la
vârsta de 18 ani.
(3) În scopul realizării finalităţilor educaţiei şi a formării profesionale prin sistemul
naţional de învăţământ, învăţământul liceal de stat este generalizat şi gratuit.
6
Art. 17. – Pe durata şcolarizării în învăţământul preuniversitar, cu excepţia
învăţământului postliceal, copiii beneficiază de alocaţia de stat pentru copii, în condiţiile legii.
Art. 18. – (1) Planurile-cadru ale învăţământului primar, gimnazial, liceal şi profesional
includ religia ca disciplină şcolară, parte a trunchiului comun. Elevilor aparţinând cultelor
recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură dreptul constituţional de a participa la
ora de religie, conform confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinţilor sau a tutorelui legal
instituit, pentru elevul minor, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situaţia
şcolară se încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din
motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform
prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat.
Art. 19. – (1) În sistemul naţional de învăţământ, unităţile de învăţământ de stat au
personalitate juridică dacă se organizează şi funcţionează, după caz, astfel:
a) cu minimum 300 de elevi;
b) cu minimum 300 de elevi, preşcolari şi antepreşcolari;
c) cu minimum 150 de preşcolari şi antepreşcolari;
d) cu minimum 100 de elevi şi/sau preşcolari, în cazul unităţilor de învăţământ special.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în unităţile administrativ-teritoriale în care
numărul total al elevilor, preşcolarilor şi antepreşcolarilor nu se încadrează în prevederile alin. (1),
se organizează o singură unitate de învăţământ cu personalitate juridică.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în funcţie de necesităţile locale, se
organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de
învăţământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în limba română.
(4) Pentru asigurarea accesului egal la educaţie şi formare profesională, autorităţile
administraţiei publice locale, în baza avizului conform al inspectoratelor şcolare, aprobă
organizarea, funcţionarea şi, după caz, dizolvarea unor structuri de învăţământ, fără personalitate
juridică – ca părţi ale unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică – şi subordonate aceluiaşi
ordonator principal de credite, în condiţiile legii.
(5) În cazul unităţilor de învăţământ confesional preuniversitar de stat existente la data
intrării în vigoare a prezentei legi, cultele respective şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului au obligaţia ca, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să
elaboreze o metodologie de funcţionare aprobată prin hotărâre a Guvernului care stabileşte relaţia
juridică, patrimonială, financiară şi administrativă.
Art. 20. – (1) Autorităţile administraţiei publice locale asigură, în condiţiile legii, buna
desfăşurare a învăţământului preuniversitar în localităţile în care acestea îşi exercită autoritatea.
(2) Neîndeplinirea de către autorităţile administraţiei publice locale a obligaţiilor ce le
revin în organizarea şi funcţionarea învăţământului preuniversitar se sancţionează conform legii.
Art. 21. – (1) Sistemul de învăţământ preuniversitar are caracter deschis. În
învăţământul preuniversitar, trecerea elevilor de la o unitate şcolară la alta, de la o clasă la alta, de la
un profil la altul şi de la o filieră la alta este posibilă în condiţiile stabilite prin metodologia
elaborată de către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(2) Elevii din învăţământul preuniversitar de stat şi particular se pot transfera la alte
unităţi de învăţământ de stat sau particular, cu acordul unităţii primitoare.
(3) Statul garantează dreptul la educaţie diferenţiată, pe baza pluralismului educaţional,
în acord cu particularităţile de vârstă şi individuale.
7
(4) Elevii cu performanţe şcolare excepţionale pot promova 2 ani de studii într-un an
şcolar la decizia unităţii de învăţământ pe baza unei metodologii naţionale aprobate prin ordin al
ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
CAPITOLUL II
STRUCTURA SISTEMULUI NAŢIONAL
DE ÎNVĂŢĂMÂNT PREUNIVERSITAR
Secţiunea 1
Dispoziţii generale
Art. 22. – (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar este constituit din
ansamblul unităţilor de învăţământ de stat, particulare şi confesionale autorizate/acreditate.
(2) Învăţământul preuniversitar este organizat pe niveluri, forme de învăţământ şi, după
caz, filiere şi profiluri şi asigură condiţiile necesare pentru dobândirea competenţelor-cheie şi pentru
profesionalizarea progresivă.
Art. 23. – (1) Sistemul naţional de învăţământ preuniversitar cuprinde următoarele
niveluri:
a) educaţia timpurie (0-6 ani), formată din nivelul antepreşcolar (0-3 ani) şi
învăţământul preşcolar (3-6 ani), care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie şi grupa mare;
b) învăţământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare şi clasele I-IV;
c) învăţământul secundar, care cuprinde:
(i) învăţământul secundar inferior sau gimnazial, care cuprinde clasele V-IX;
(ii) învăţământul secundar superior sau liceal, care cuprinde clasele de liceu
X-XII/XIII, cu următoarele filiere: teoretică, vocaţională şi tehnologică;
d) învăţământul profesional, cu durată între 6 luni şi 2 ani;
e) învăţământul terţiar non-universitar, care cuprinde învăţământul postliceal.
(2) Învăţământul liceal, vocaţional şi tehnologic, învăţământul profesional şi
învăţământul postliceal se organizează pentru specializări şi calificări stabilite de Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în conformitate cu Registrul Naţional al Calificărilor.
Art. 24. – (1) Învăţământul general obligatoriu este format din învăţământul primar şi
învăţământul secundar inferior.
(2) Învăţământul tehnic cuprinde clasele a XII-a şi a XIII-a din învăţământul liceal,
filiera tehnologică.
(3) Învăţământul profesional şi tehnic este format din: învăţământ profesional,
învăţământ tehnic şi învăţământ postliceal.
Art. 25. – (1) Formele de organizare a învăţământului preuniversitar sunt: învăţământ
cu frecvenţă şi învăţământ cu frecvenţă redusă.
(2) Învăţământul obligatoriu este învăţământ cu frecvenţă. În mod excepţional, pentru
persoanele care au depăşit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei, învăţământul obligatoriu se poate
organiza şi în forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, în conformitate cu prevederile unei
metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(3) Pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale sau nedeplasabili din motive medicale,
se poate organiza învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală.
Art. 26. – Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate stabili, prin
hotărâre a Guvernului, funcţionarea în sistemul de învăţământ preuniversitar a unor unităţi-pilot,
experimentale şi de aplicaţie.
8
Secţiunea a 2-a
Educaţia antepreşcolară
Art. 27. – (1) Educaţia antepreşcolară se organizează în creşe şi, după caz, în grădiniţe
şi în centre de zi.
(2) Organizarea unităţilor de educaţie timpurie antepreşcolară, conţinutul educativ,
standardele de calitate şi metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin hotărâre a
Guvernului, iniţiată de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în termen de
maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfăşurării educaţiei antepreşcolare se
face de către autorităţile administraţiei publice locale, împreună cu inspectoratele şcolare, cu
respectarea standardelor de calitate şi a legislaţiei în vigoare.
(4) Tipurile şi modalităţile de finanţare a serviciilor de educaţie timpurie antepreşcolară
se reglementează prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi. Finanţarea din resurse publice se poate acorda numai furnizorilor de
servicii de educaţie timpurie acreditaţi, de stat sau privaţi.
(5) Acreditarea furnizorilor de educaţie timpurie antepreşcolară se realizează în
conformitate cu prevederile metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului
şi Sportului şi Ministerul Sănătăţii.
(6) Statul sprijină educaţia timpurie, ca parte componentă a învăţării pe tot parcursul
vieţii, prin acordarea unor cupoane sociale. Acestea vor fi acordate în scop educaţional, conform
legislaţiei în domeniul asistenţei sociale, în funcţie de veniturile familiei, din bugetul de stat, prin
bugetul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(7) Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevăzute la alin. (6) se stabileşte prin
norme metodologice adoptate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei şi Protecţiei Sociale.
Secţiunea a 3-a
Învăţământul preşcolar
Art. 28. – (1) Învăţământul preşcolar se organizează în grădiniţe cu program normal,
prelungit şi săptămânal. Grădiniţele pot funcţiona ca unităţi cu personalitate juridică sau în cadrul
altor unităţi şcolare cu personalitate juridică.
(2) Autorităţile administraţiei publice locale şi inspectoratele şcolare asigură condiţiile
pentru generalizarea treptată a învăţământului preşcolar.
Secţiunea a 4-a
Învăţământul primar
Art. 29. – (1) Învăţământul primar se organizează şi funcţionează, de regulă, cu
program de dimineaţă.
(2) În clasa pregătitoare sunt înscrişi copiii care au împlinit vârsta de 6 ani până la data
începerii anului şcolar. La solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor sau a susţinătorilor legali, pot fi
înscrişi în clasa pregătitoare şi copiii care împlinesc vârsta de 6 ani până la sfârşitul anului
calendaristic, dacă dezvoltarea lor psihosomatică este corespunzătoare.
(3) În clasa pregătitoare din învăţământul special sunt înscrişi copii cu cerinţe
educaţionale speciale, care împlinesc vârsta de 8 ani până la data începerii anului şcolar. La
solicitarea scrisă a părinţilor, a tutorilor legali sau a susţinătorilor legali, pot fi înscrişi în clasa
pregătitoare şi copii cu cerinţe educaţionale speciale cu vârste cuprinse între 6 şi 8 ani la data
începerii anului şcolar.
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului poate aproba organizarea de
programe educaţionale de tip „A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului primar pentru
9
persoanele care depăşesc cu 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au
absolvit acest nivel de învăţământ până la vârsta de 14 ani.
Secţiunea a 5-a
Învăţământul gimnazial
Art. 30. – (1) Învăţământul gimnazial se organizează şi funcţionează, de regulă, cu
program de dimineaţă.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu autorităţile
administraţiei publice locale, prin inspectoratele şcolare, poate organiza programe educaţionale de
tip „A doua şansă”, în vederea promovării învăţământului gimnazial pentru persoane care depăşesc
cu peste 4 ani vârsta corespunzătoare clasei şi care, din diferite motive, nu au absolvit învăţământul
secundar, gimnazial.
(3) Absolvenţii învăţământului gimnazial care nu continuă studiile în învăţământul
liceal pot să finalizeze, până la vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care
permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului Naţional al Calificărilor.
Secţiunea a 6-a
Învăţământul liceal
Art. 31. – (1) Învăţământul liceal cuprinde următoarele filiere şi profiluri:
a) filiera teoretică, cu profilurile umanist şi real;
b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse naturale şi protecţia
mediului;
c) filiera vocaţională, cu profilurile militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic.
(2) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului este abilitat să stabilească
prin planurile-cadru de învăţământ, în funcţie de dinamica socială, economică şi educaţională,
specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1).
(3) Durata studiilor în învăţământul liceal – forma de învăţământ cu frecvenţă – este de
3 ani pentru filiera teoretică, de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocaţională, şi de 4 ani pentru filiera
tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului. Pentru unele forme de învăţământ cu frecvenţă şi cu frecvenţă redusă,
durata studiilor se prelungeşte cu un an.
(4) Învăţământul liceal se organizează şi funcţionează, de regulă, ca învăţământ cu
frecvenţă. Acesta se poate organiza şi poate funcţiona şi ca învăţământ cu frecvenţă redusă, în
unităţile de învăţământ stabilite de inspectoratul şcolar, în colaborare cu autorităţile administraţiei
publice locale.
(5) Unităţile de învăţământ liceal se organizează cu una sau mai multe filiere şi unul sau
mai multe profiluri. În cadrul profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări profesionale
sau specializări, conform legii.
(6) Absolvenţii învăţământului liceal care au dobândit formal, nonformal sau informal
competenţe profesionale pot susţine examen de certificare a calificării, în condiţiile legii.
Absolvenţii care promovează examenul de certificare dobândesc certificat de calificare şi
suplimentul descriptiv al certificatului, conform Europass.
(7) Unităţile de învăţământ în care se organizează filiera tehnologică sau vocaţională a
liceului sunt stabilite de inspectoratele şcolare, cu consultarea autorităţilor administraţiei publice
locale, având în vedere tendinţele de dezvoltare socială şi economică precizate în documentele
strategice regionale, judeţene şi locale.
10
Secţiunea a 7-a
Învăţământul tehnologic şi vocaţional
Art. 32. – (1) Învăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza în cadrul
liceelor din filiera tehnologică sau vocaţională, pentru calificări din Registrul Naţional al
Calificărilor, actualizat periodic, în funcţie de nevoile pieţei muncii, identificate prin documente
strategice de planificare a ofertei de formare regionale, judeţene şi locale.
(2) Învăţământul liceal tehnologic şi vocaţional se poate organiza şi pe baza solicitărilor
din partea angajatorilor privaţi sau ai Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, pe baza
unor contracte de şcolarizare.
(3) Absolvenţii clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau vocaţionale care au
finalizat un stagiu de pregătire practică pot susţine examen de certificare a calificării corespunzător
nivelului de certificare stabilit prin Cadrul Naţional al Calificărilor.
(4) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei tehnologice sau vocaţionale se
pot organiza la nivelul unităţii de învăţământ şi/sau la operatorii economici sau instituţii publice cu
care unitatea de învăţământ are încheiate contracte pentru pregătire practică sau la organizaţii-gazdă
din străinătate, în cadrul unor programe ale Uniunii Europene – componenta de formare
profesională iniţială. Durata stagiului de pregătire practică este stabilită prin planul-cadru de
învăţământ, aprobat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(5) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu unităţile de învăţământ,
burse de şcolarizare, stagii de pregătire practică a elevilor, dotarea spaţiilor de pregătire practică sau
locuri de muncă pentru absolvenţi pot beneficia de facilităţi fiscale, potrivit prevederilor legale.
Secţiunea a 8-a
Învăţământul profesional
Art. 33. – (1) Învăţământul profesional se poate organiza în şcoli profesionale care pot
fi unităţi independente sau afiliate liceelor tehnologice, de stat sau particulare.
(2) Pregătirea prin învăţământul profesional se realizează pe baza standardelor de
pregătire profesională aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în urma
consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire profesională se realizează pe baza
standardelor ocupaţionale validate de comitetele sectoriale.
(3) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a
calificării profesionale, dobândesc certificat de calificare profesională şi suplimentul descriptiv al
certificatului, conform Europass.
(4) Modul de organizare şi de desfăşurare a examenului de certificare a calificării
profesionale este reglementat de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului prin
metodologie, care se dă publicităţii la începutul ciclului.
(5) Absolvenţii învăţământului profesional, care promovează examenul de certificare a
calificării profesionale, pot urma cursurile învăţământului liceal cu frecvenţă redusă.
(6) Absolvenţii învăţământului gimnazial care întrerup studiile pot finaliza, până la
vârsta de 18 ani, cel puţin un program de pregătire profesională care permite dobândirea unei
calificări corespunzătoare Cadrului Naţional al Calificărilor.
(7) Programele de pregătire profesională, prevăzute la alin. (6), sunt organizate prin
unităţile de învăţământ de stat şi sunt gratuite, în condiţiile în care sunt finalizate până la vârsta de
18 ani.
(8) Durata şi conţinutul programelor de pregătire profesională sunt stabilite de unitatea
de învăţământ, pe baza standardelor ocupaţionale, prin consultare cu angajatorii.
(9) Programele de pregătire profesională se finalizează cu examen de certificare a
calificării. Organizarea şi desfăşurarea examenului de certificare a calificării sunt reglementate de
Autoritatea Naţională a Calificărilor.
11
(10) Statul susţine învăţământul profesional şi învăţământul liceal – filiera tehnologică
sau vocaţională, prin:
a) recunoaşterea în învăţământul terţiar non-universitar a studiilor obţinute în cadrul
învăţământului liceal – filiera tehnologică sau vocaţională, în baza unui regulament propriu;
b) finanţarea parţială la şcolarizarea în cadrul şcolilor postliceale de stat;
c) burse speciale şi alte forme de sprijin material.
Secţiunea a 9-a
Învăţământul militar preuniversitar
Art. 34. – (1) Învăţământul preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi
securitate naţională este învăţământ de stat, parte integrantă a sistemului naţional de învăţământ, şi
cuprinde: învăţământ liceal militar şi învăţământ postliceal pentru formarea maiştrilor militari, a
subofiţerilor, agenţilor de poliţie şi agenţilor de penitenciare.
(2) Structura organizatorică, profilurile, specializările/calificările profesionale, cifrele
anuale de şcolarizare şi criteriile de selecţionare a candidaţilor pentru învăţământul preuniversitar
militar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională se propun Ministerului
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului de ministerele interesate şi de alte instituţii cu
responsabilităţi în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale potrivit fiecărei arme,
specializări şi forme de organizare a învăţământului şi se aprobă conform prevederilor prezentei legi
valabile pentru instituţiile de învăţământ civil.
(3) Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul liceal militar se elaborează de
către Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării
Naţionale şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
Planurile-cadru de învăţământ pentru învăţământul postliceal din sistemul de apărare, ordine publică
şi securitate naţională, se elaborează de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi
Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi
securităţii naţionale, în conformitate cu standardele naţionale elaborate de instituţiile responsabile
cu asigurarea calităţii, şi se avizează de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(4) Programele şcolare pentru disciplinele de specialitate militară se elaborează de
Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi de alte
instituţii cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi securităţii naţionale şi se aprobă de
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Art. 35. – Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor,
Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, ordinii publice şi securităţii
naţionale coordonează şi controlează unităţile de învăţământ militar preuniversitar, împreună cu
Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, prin inspectoratele şcolare judeţene/al
municipiului Bucureşti.
Art. 36. – Conducerea operativă a unităţilor de învăţământ preuniversitar din sistemul
de apărare, ordine publică şi securitate naţională se asigură de comandant/director numit prin ordin
al conducătorilor ministerelor şi instituţiilor de ordine publică şi siguranţă naţională, care este şi
preşedintele consiliului de administraţie/consiliului de conducere. În activitatea de conducere,
comandantul/directorul este ajutat de locţiitorul comandantului pentru învăţământ/directorul
adjunct. Directorul adjunct/locţiitorul comandantului pentru învăţământ este şi preşedintele
consiliului profesoral.
Art. 37. – (1) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul
de apărare, ordine publică şi securitate naţională se constituie din personalul didactic prevăzut în
prezenta lege şi din corpul instructorilor militari, de ordine şi securitate publică.
12
(2) Personalul didactic din unităţile de învăţământ preuniversitar din sistemul militar de
apărare, ordine publică şi securitate naţională are drepturile şi îndatoririle care decurg din prezenta
lege şi din calitatea de cadru militar în activitate, respectiv de funcţionar public cu statut special.
(3) Funcţiile didactice pentru corpul instructorilor militari din unităţile de învăţământ
preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, condiţiile care se cer
pentru ocuparea acestora, normele didactice, competenţele şi responsabilităţile se stabilesc prin
instrucţiuni proprii.
Art. 38. – Finanţarea învăţământului preuniversitar din sistemul de apărare, ordine
publică şi securitate naţională este asigurată de Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul
Administraţiei şi Internelor, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării,
informaţiilor, ordinii publice şi securităţii naţionale din fondurile alocate din bugetul de stat.
Art. 39. – Certificatele de absolvire şi competenţe profesionale dau dreptul deţinătorilor
legali, după trecerea în rezervă, în condiţiile legii, să ocupe funcţii echivalente cu cele ale
absolvenţilor instituţiilor civile de învăţământ cu profil apropiat şi de acelaşi nivel.
Art. 40. – Instituţiile de învăţământ preuniversitar din cadrul sistemului de apărare,
ordine publică şi securitate naţională, precum şi specializările/calificările profesionale din cadrul
acestora se supun mecanismelor de asigurare a calităţii, ca şi instituţiile de învăţământ civil.
Art. 41. – Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar, de ordine publică şi
securitate naţională se face prin ordine, regulamente şi instrucţiuni proprii.
Secţiunea a 10-a
Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv
Art. 42. – (1) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv se organizează pentru elevii
cu aptitudini în aceste domenii.
(2) Unităţile în care se organizează învăţământul de artă şi învăţământul sportiv de stat
se stabilesc de către autorităţile administraţiei publice locale cu avizul conform al inspectoratelor
şcolare, potrivit legii.
(3) În învăţământul de artă şi în învăţământul sportiv:
a) şcolarizarea se realizează, de regulă, începând cu învăţământul gimnazial;
b) elevii pot fi înscrişi numai pe baza testării aptitudinilor specifice;
c) planurile-cadru de învăţământ sunt adaptate specificului acestui învăţământ;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase, pe grupe sau individual,
potrivit criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului;
e) programele şcolare pentru învăţământul liceal de artă şi pentru învăţământul liceal
sportiv respectă obiectivele educaţionale stabilite pentru profilul respectiv.
(4) Pentru activitatea sportivă şi artistică de performanţă, la propunerea autorităţilor
administraţiei publice locale, a inspectoratelor şcolare, a Ministerului Culturii şi Patrimoniului
Naţional şi/sau a instituţiilor publice de cultură împreună cu Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului se pot organiza cluburi şcolare şi unităţi de învăţământ preuniversitar de stat
cu program sportiv sau de artă, integrat sau suplimentar.
(5) Învăţământul de artă şi învăţământul sportiv integrat se organizează în şcolile şi
liceele cu program de artă, respectiv sportiv, precum şi în clase cu program de artă sau sportiv,
organizate în celelalte unităţi de învăţământ primar, gimnazial şi liceal.
(6) Organizarea învăţământului de artă şi a învăţământului sportiv se face prin
regulamente aprobate de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului.
13
(7) Unităţile de învăţământ cu program sportiv suplimentar denumite cluburi sportive
şcolare, se constituie ca unităţi de învăţământ de nivel liceal, independente sau afiliate pe lângă alte
unităţi de învăţământ de acelaşi nivel.
(8) Pentru buna desfăşurare a activităţii, cluburile sportive şcolare beneficiază de baze
sportive proprii şi de acces în bazele sportive care aparţin celorlalte unităţi de învăţământ, cu
acordul conducerilor acestor unităţi de învăţământ.
(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele şi cluburile copiilor.
(10) Pentru buna desfăşurare a activităţilor artistice, unităţile de învăţământ gimnazial şi
liceal beneficiază de săli de repetiţie şi spectacol proprii sau de acces la sălile unităţilor de
învăţământ de acelaşi nivel, cu acordul conducerii acestora.
(11) Cluburile sportive şcolare pot să fie finanţate şi de autorităţile administraţiei
publice locale.
(12) Toţi elevii cuprinşi în grupele de performanţă sunt înscrişi într-un Registru naţional
al performanţelor sportive, în baza reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei,
cercetării, tineretului şi sportului.
Art. 43. – (1) Pentru sprijinirea activităţii sportive şi artistice de performanţă, Ministerul
Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului organizează tabere sportive sau de creaţie artistică,
concursuri sportive sau artistice, campionate şcolare, precum şi festivaluri şi acordă burse şi alte
forme de sprijin material.
(2) Pentru activităţile sportive, în structura Ministerului Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului funcţionează Federaţia Sportului Şcolar şi Universitar.
(3) Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional şi celelalte ministere interesate,
Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, federaţiile sportive naţionale, autorităţile locale, precum şi
instituţiile de cultură pot sprijini financiar şi material activităţile de performanţă în domeniul artelor,
respectiv al sportului.
(4) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului colaborează cu instituţii, cu
organizaţii şi cu alte persoane juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea resurselor
financiare şi materiale necesare desfăşurării, în bune condiţii, a învăţământului de artă şi
învăţământului sportiv integrat şi suplimentar, precum şi a competiţiilor artistice şi sportive de nivel
regional şi naţional.
Secţiunea a 11-a
Învăţământul postliceal
Art. 44. – (1) Învăţământul postliceal se organizează pentru calificări profesionale
înscrise în Registrul Naţional al Calificărilor, stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Învăţământul postliceal face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi este
parţial subvenţionat de stat.
(3) Învăţământul postliceal special face parte din învăţământul profesional şi tehnic şi
este integral subvenţionat de stat.
(4) Şcolile de maiştri sunt şcoli postliceale.
(5) Învăţământul postliceal are o durată de 1-3 ani, în funcţie de complexitatea calificării
şi de numărul de credite pentru educaţie şi formare profesională.
(6) Şcolarizarea în învăţământul postliceal de stat, organizat în conformitate cu
prevederile prezentei legi, se finanţează prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale,
din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat şi din venituri ale bugetelor locale.
Şcolarizarea poate să fie finanţată şi de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, prin contract
încheiat cu unitatea de învăţământ care asigură şcolarizarea. Statul susţine şi stimulează, inclusiv
financiar, programe de studiu pentru învăţământul postliceal, în parteneriat public-privat.
14
(7) Cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat se aprobă prin hotărâre a
Guvernului. Prin excepţie, cifra de şcolarizare pentru învăţământul postliceal de stat finanţat
integral de către solicitanţi, persoane fizice sau juridice, se aprobă, prin decizie, de inspectoratul
şcolar şi se comunică Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
(8) Admiterea în învăţământul postliceal se face în conformitate cu criteriile generale
stabilite de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pe baza unei metodologii
elaborate de unitatea de învăţământ, prin consultarea factorilor interesaţi.
(9) Au dreptul să se înscrie în învăţământul postliceal, în condiţiile alin. (8), absolvenţii
de liceu, cu sau fără diplomă de bacalaureat.
(10) Creditele pentru educaţie şi formare profesională obţinute în învăţământul
postliceal pot fi recunoscute pentru absolvenţii cu diplomă de bacalaureat de către universităţi, în
baza deciziilor Senatului universitar, ca unităţi de credite de studii transferabile pentru nivelul
licenţă.
Secţiunea a 12-a
Învăţământul pentru persoanele aparţinând minorităţilor naţionale
Art. 45. – (1) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale au dreptul să studieze şi să
se instruiască în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar,
în condiţiile legii.
(2) În funcţie de necesităţile locale, se organizează, la cererea părinţilor sau tutorilor
legali şi în condiţiile legii, grupe, clase sau unităţi de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile
minorităţilor naţionale.
(3) La toate formele de învăţământ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale
sau în limbi de circulaţie internaţională, se poate înscrie şi pregăti orice cetăţean român sau cetăţean
din ţările Uniunii Europene şi Confederaţia Elveţiană indiferent de limba sa maternă şi de limba în
care a studiat anterior.
(4) În cadrul unităţilor sau secţiilor cu predare în limbile minorităţilor naţionale,
singulare în localitate, se pot organiza clase liceale şi profesionale cu grupe de elevi de diferite
profiluri, în condiţiile legii.
(5) Pe raza unei unităţi administrativ-teritoriale, cu mai multe unităţi de învăţământ cu
predare în limbile minorităţilor naţionale, funcţionează cel puţin o unitate şcolară cu personalitate
juridică, pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi.
(6) În cazul unităţilor de nivel gimnazial sau liceal cu predare în limbile minorităţilor
naţionale, singulare în municipiu, oraş sau comună se acordă personalitate juridică, indiferent de
efectivul de elevi.
(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea de a învăţa în limba lor
maternă, sunt sprijiniţi prin decontul transportului la cea mai apropiată şcoală cu predare în limba
maternă, sau primesc cazare şi masă gratuite în internatul unităţii de învăţământ cu predare în limba
maternă.
(8) Minorităţile naţionale au dreptul la reprezentare proporţională cu numărul de clase în
organele de conducere ale unităţilor de învăţământ, ale inspectoratelor şcolare sau ale instituţiilor
echivalente, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională, potrivit legii.
(9) În unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre
directori va fi un cadru didactic din rândul minorităţilor respective, cu respectarea criteriilor de
competenţă profesională.
(10) În unităţile conexe învăţământului preuniversitar din judeţele în care funcţionează
forme de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale, se asigură încadrarea cu specialişti şi din
rândul minorităţilor naţionale, cu respectarea criteriilor de competenţă profesională.
(11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu predare integrală în limba
minorităţilor naţionale, trebuie să facă dovada competenţei profesionale în limba minorităţii
naţionale respective şi au dreptul la pregătire şi perfecţionare în limba de predare, în ţară sau în
15
străinătate. Fac excepţie de la necesitatea de a face dovada competenţei profesionale în limba
minorităţii naţionale respective cadrele didactice care predau limba şi literatura română.
(12) Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului asigură materiale didactice
specifice disciplinelor predate în limba maternă.
(13) Pentru elevii aparţinând minorităţilor naţionale, Ministerul Educaţiei, Cercetării,
Tineretului şi Sportului asigură manualele şcolare, care pot fi: manuale elaborate în limba de
predare a minorităţilor naţionale şi manuale traduse din limba română sau manuale de import,
avizate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, pentru titlurile needitate din
cauza tirajului redus.
(14) În învăţământul în limbile minorităţilor naţionale, în comunicarea internă şi în
comunicarea cu părinţii elevilor şi ai preşcolarilor, se poate folosi şi limba de predare.
(15) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, calificativele
se comunică în scris şi oral şi în limba de predare.
(16) În cadrul Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei din subordinea Ministerului Educaţiei,
Cercetării, Tineretului şi Sportului va funcţiona şi o secţie de cercetare şi inovare pentru
învăţământul cu predare în limbile minorităţilor naţionale.
(17) În finanţarea de bază a unităţii de învăţământ preuniversitar cu predare în limbile
minorităţilor naţionale, costul standard per elev şi per preşcolar se calculează după un coeficient
mărit pe baza factorilor de corecţie, luând în considerare predarea în limba minorităţii naţionale sau
a limbii minorităţii naţionale. În cazul acestor unităţi se are în vedere izolarea lingvistică, geografică
şi numărul redus de elevi şi preşcolari, precum şi elevii prevăzuţi la alin. (7). Acelaşi coeficient se
aplică şi în cazul unităţilor şcolare cu predare în limba română, în condiţii similare.
Art. 46. – (1) În cadrul învăţământului preuniversitar cu predare în limbile minorităţilor
naţionale, toate disciplinele se studiază în limba maternă, cu excepţia disciplinei Limba şi literatura
română.
(2) Disciplina Limba şi literatura română se predă, pe tot parcursul învăţământului
preuniversitar, după programe şcolare şi manuale elaborate în mod special pentru minoritatea
respectivă.
(3) Prin excepţie, în unităţile de învăţământ cu predare în limba unei minorităţi
naţionale, ca urmare a cererii părinţilor sau tutorilor legali, la solicitarea organizaţiei minorităţii
naţionale, reprezentată în Parlamentul României sau, în cazul în care minoritatea respectivă nu are
reprezentare parlamentară, la solicitarea grupului parlamentar al minorităţilor naţionale, predarea
disciplinei Limba şi literatura română se face după manualele utilizate în unităţile de învăţământ cu
predare în limba română.
(4) Testele la disciplina Limba şi literatura română se elaborează pe baza programei
speciale.