Sărbătoarea Bobotezei şi Sfinţirea Apelor
06-01-2012
Botezul Domnului - Boboteaza, "Sarbatoarea luminilor", "Epifania" (aratarea Domnului) sau "Teofania" (aratarea lui Dumnezeu) sunt cele cateva nume consacrate pentru marele praznic bisericesc de la 6 ianuarie. Acest Praznic a fost initial sarbatorit ca o taina a venirii Domnului Hristos in lume, fiind celebrate deodata atat Nasterea Domnului, cat si Botezul Domnului.
Numai in secolul al IV-lea cele doua sarbatori au fost separate fiindca si semnificatia lor a crescut odata cu hristologia parintilor primelor doua sinoade ecumenice. Praznicul este precedat de o duminica pregatitoare si de o zi de ajunare, apoi este urmat de sarbatoarea inchinata Sfantului Ioan Botezatorul si de opt zile de dupa-praznuire.
Sarbatoarea Botezului Domnului devenise inca din primele veacuri crestine un mare praznic, tinut cu mare solemnitate, asemenea Sfintelor Pasti si Rusaliilor. In acea perioada, cel mai insemnat eveniment legat de aceasta sarbatoare era botezul catehumenilor, care voiau sa imite astfel botezul Mantuitorului. Cum botezul era numit si luminare, sarbatoarea Bobotezei a primit si numele de sarbatoarea Luminilor sau a Luminarii. Pentru aceasta sarbatoare se sfinteau apele inca din ajun, iar catehumenii se pregateau sufleteste prin post sau ajunare si, de aceea, s-a pastrat obiceiul de a posti in ajunul Bobotezei.
Sfintirea cea mare a apei s-a facut tot timpul in ajunul praznicului sau in insasi ziua Bobotezei, dupa Sfanta Liturghie. Multi crestini credeau si marturiseau sfintirea tuturor apelor odata cu acest praznic. Intr-un cuvant de invatatura pentru aceasta sarbatoare, Sfantul Ioan Gura de Aur arata ca "multi indatineaza la miezul noptii acestei sarbatori, dupa ce au scos apa, sa o ia in casa si sa o tina un an intreg, pentru ca in ziua aceasta s-a sfintit apa; aici se intampla o minune, deoarece apa, care se scoate astazi, nu se strica, ci se tine un an intreg si adeseori doi si trei ani, fiind ca si cea proaspata, fiind ca si aceea care chiar din fantana s-ar fi scos".
Tot Sfantul Ioan Gura de Aur ne arata ca la Botezul Domnului s-a aratat Duhul Sfant in chip de porumbel, tot asa cum s-a aratat si lui Noe, binecuvantand omenirea pentru un nou inceput.
Obiceiul ca preotii sa mearga cu "botezul", stropind casele credinciosilor, este la fel de vechi ca si acela al savarsirii Aghiasmei Mari (sfintirea cea mare a apei). Pe langa sfintirea caselor, acest botez este un indemn spre curatirea si innoirea vietii, spre netezirea cailor vietii noastre: "Gatiti Calea Domnului, drepte faceti cararile Lui" (Marcu 1, 3).
Botezul Domnului este inceputul activitatii publice a Mantuitorului. Daca la vremea Nasterii Sale s-a aratat catre putini oameni privilegiati, acum Domnul se arata multimilor in repejunile Iordanului. El a primit botezul "ca sa se implineasca dreptatea" (Matei 3, 15), aratand ca fusese "randuit dinainte de intemeierea lumii" (I Petru 1, 18-20) sa ia asupra Lui pacatele omenirii. Botezul Mantuitorului savarsit de catre Ioan Botezatorul nu I-a fost "spre iertarea pacatelor", fiindca nu avea pacat, ci spre ridicarea pacatelor tuturor oamenilor: "Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatele lumii" (Ioan 1, 29; Matei 20, 28). De aceea, Botezul Domnului este un prilej spre a ne aminti de faptul ca noi suntem botezati in Hristos, de a innoi acest legamant al lui Dumnezeu cu noi si de a-L reafirma pe Dumnezeu in viata noastra.
Iconografic, Botezul Domnului este reprezentat inca din secolul al III-lea, ajungand numai in secolul al VI-lea la o infatisare unitara: Hristos Domnul in apa, avand pe Sfantul Ioan Botezatorul de o parte, iar pe Sfintii ingeri pe cealalta parte, cu porumbelul coborand deasupra insotit de o lumina stralucitoare.
In perioada artei paleologe, iconografia Botezului Domnului s-a dezvoltat intr-un ciclu de cinci pana la sapte scene in care coborarea Mantuitorului in apa Iordanului este accentuata spre a ingadui analogii cu salasluirea Lui in pestera la Nastere si cu pogorarea la iad, inainte de inviere.
(sursa: http://www.crestinortodox.ro)
