Rezultatul alegerilor generale din 5 aprilie din Republica Moldova a fost neasteptat si neprevazut pentru foarte multa lume. Nici eu nu am aticipat aceste rezultate, poate si din dorinta de a vedea instaurata adevarata democratie in tara vecina. Iar manifestarile impotriva Partidului Comunist ce au loc acum pe strazile din Chisinau sunt rezultatul nemultumirii unei mari parti a populatiei de dincolo de Prut.
In ultimii doi ani m-am deplasat foarte des in Republica Moldova si am deschis la Chisinau primul cabinet al unui parlamentar roman in incercarea de a ajuta cetatenii romani care locuiesc sau isi desfasoara activitatea peste Prut. Am observat ca opinia publica de acolo se indrepta deja spre premizele unei schimbari politice majore in aceasta tara. De aceea ma asteptam poate ca lucrurile sa decurga firesc si pasnic spre o democratie adevarata. Iata ca am fost dezamagit insa, asa cum s-a intimplat si miile de tineri care protesteaza acum. Dezamagirea lor insa nu trebuie sa imbrace forme de violenta. Pentru ca ceea ce se intimpla zilele acestea in capitala Republicii Moldova este o forma a violentei care semana foarte mult cu cea din ’89 din Romania.
Evenimentele violente de la Chisinau par sa nu aduca nimic bun in viitorul acestui stat. Conducerea comunista a Republicii Moldova a inceput deja sa desfasoare forte de inabusire a revoltei tinerilor si sa opereze arestari in randul acestora. Mai mult, a inchis granita cu Romania pentru a opri trecerea frontirei a elevilor si studentilor basarabeni care studiaza la noi. In timp ce in strada, oamenii sunt loviti, raniti si intimidati in incercarea de a se opri manifestatiile, regimul comunist blocheaza televiziunile si convorbirile telefonice. Acest lucru arata clar ca cei de la putere nu doresc sa renunte la rezultatele alegerilor despre care protestatarii striga in strada ca au fost fraudate.
Cel mai grav scenariu al inabusirii acestor manifestatii ar fi angajarea fortelor militare in zona, ceea ce ar insemna un adevarat dezastru pentru Republica Moldova, dar si pentru tarile vecine. De aceea, chiar daca inima si sufletul meu sunt alaturi de populatia care doreste instaurarea adevaratei democratii in tara vecina, nu pot decat sa-i indemn la ratiune, la dezamorsarea situatiei prin metode pasnice, prin negocieri, indiferent daca sansele de reusita sunt mici. Iar presedintelui Voronin ii sugerez sa se abtina in a solicita ajutorul fortelor militare sau politienesti si sa se aseze la masa tratativelor cu protestatarii. Violenta nu poate duce decat la violenta.
De cealalta parte, este timpul ca si Romania sa aiba o atitudine clara si coerenta fata de Moldova, in ciuda politicii antiromanesti a guvernului de la Chisinau care dezvaluie o nota de disperare in incercarea de a cauta un tap ispasitor pentru nemultumirile oamenilor pe care ii conduc.