Voinestii

   Localizare si Componenta

   Voinesti este o comuna in judetul Iasi. Este formata din satele Voinesti, Lungani, Schitu Stavnic, Slobozia si Vocotesti. In anul 2007 comuna avea 6.169 de locuitori. Suprafata administrativa a comunei Voinesti este de 6367 ha din care intravilan 630 ha si extravilan 5737 ha. Comuna Voinesti este localizata in partea de S-V a judetului Iasi, la o distanta de 15 km de municipiul Iasi, legatura facuta pe DJ 248A. Are retea de apa potabila, dar nu are canalizare.

   Prezentare Comuna

   Satul Voinești este mentionat prima data la mijlocul secolului al XVII-lea ca așezare de tarani clacași pe moșia boierilor Voinești. In jurul anului 1825, proprietarul moșiei Voinești, Iorgu Anastasie Voinescu, a dat aceasta moșie ca zestre fiicei sale Zoe la casatoria acesteia cu spatarul Ianachi Negruzzi (1799-1836), varul scriitorului Costache Negruzzi (1808-1868). In anul 1830, familia boierului Ianachi Negruzzi a construit un conac la Voinești pe trei niveluri (demisol+parter+etaj) cu 28 de incaperi intinse pe o suprafata totala de 850 de metri patrati. Conacul era inconjurat de un parc, care se mai intinde astazi pe o suprafata de aproape trei hectare. In anul 1834, in apropierea conacului este construita o biserica din caramida pe temelie de piatra. Anterior, in apropierea bisericii, a existat o alta biserica mai veche, din care nu se mai pastreaza decat locul unde se afla Sfanta Masa, deasupra careia se inalta o troita din piatra și lemn de stejar.

   Ioanid Romanescu, pe numele sau de botez Valentin Tudose, s-a nascut pe 4 octombrie 1937, la Voinesti , unde a urmat si cursurile scolii primare. Pregatirea scolara a continuat-o la Iasi, la Scoala Normala "Vasile Lupu", dupa care a profesat ca invatator la Romanesti, localitate care l-a inspirat si in alegerea pseudonimului. In cariera literara a fost sprijinit constant de Otilia Cazimir, dar a reusit sa debuteze abia in 1961, in "Iasul literar", pentru ca stilistica sa poetica nu era pe gustul regimului comunist. Debutul in volum a venit abia peste 5 ani, in 1966, cu "Singuratate in doi", insotit de o prezentare realizata de Otilia Cazimir. Acest moment a insemnat si recunoasterea valorii sale poetice - la un an dupa aparitia celei dintii carti, versurile sale au fost traduse in franceza, iar mai apoi in germana, italiana, greaca, indiana, spaniola si rusa. Cele peste 20 de volume de poezie si proza aparute antum au obtinut, in mai multe rinduri, aprecierea colegilor de breasla care i-au acordat premii ale Uniunii Scriitorilor ori chiar ale Academiei. Despre Ioanid Romanescu, Eugen Simion scria ca "e un autor remarcabil, dar si personal, foarte loial fata de ideea ca prin vocea creatorului se exprima vocea universului intreg".

   Maestrul Constantin Arvinte, nascutla Voinesi, este unul dintre cei mai cunoscuti dirijori folcloristi si compozitori ai timpurilor noastre, a avut o contributie remarcabila in domeniul muzicii romanesti, fiind distins cu nenumarate premii de creatie.

   A inceput activitatea ca dirijor la diferite ansambluri din Iasi, devenind apoi Secretar Muzical, folclorist orchestrator, director artistic si dirijor principal al Ansamblului Ciocarlia, inspector in cadrul directiei de muzica a Ministerului Culturii. De asemenea, Maestrul Arvinte a fost director artistic si dirijor al Ansamblului “Rapsodia Romana”.

   De-a lungul carierei sale s-a bucurat de aprecierea unor prestigiosi maestri, printre care: D.D. Botez, Mircea Chiriac, Dinu Stelian, Victor Predescu. A colaborat cu muzicieni, maestri coregrafi si folcloristi renumiti, ca: Marin Constantinescu, Ionel Budisteanu, Floria Capsali, Gheorghe Baciu, Tamara Cap si multi altii.

   Creatia sa muzicala cuprinde peste 200 de lucrari pentru orchestra, cor, solisti vocali, solisti instrumentisti si sunt interpretate astazi de numeroase formatii corale, orchestre si mari ansambluri folclorice din tara si strainatate. Prelucrarile la nai ale Maestrului Constantin Arvinte, despre care George Auric spunea ca “simbolizeaza nostalgia lui Dumnezeu”, au fost aplaudate pe scene mari ale lumii.

   Maestrul Constantin Arvinte s-a alaturat Fundatiei Valente Umane in realizarea proiectului “Orchestra Nationala de Folclor”, in calitate de dirijor, orchestrator, compozitor si coordonator muzical, din dorinta de a sprijini formarea tinerelor talente si conservarea patrimoniului folcloric romanesc.

   Situri Arheologice

   Situl arheologic de la Vocotesti

   In partea de vest a satului, pe ambele parti ale drumului Voinesti-Vocotesti, asezare Noua, suprapusa de locuiri din sec. IV-III i.e.n., IV e.n. si XV-XVIII. Cea mai veche locuire pare sa apartina culturii Precucuteni, reprezentata printr-un fragment de vas din pasta cenusie, decorat cu siruri de impunsaturi orizontale si oblice. Ceramica Noua, de traditie Costisa, este decorata cu triunghiuri realizate din linii incizate, delimitate la partea superioara de linii orizontale incizate, intre ele cu un sir de mici impunsaturi . Ceramica din sec. IV-III i.e.n. este prevazuta cu brau alveolat sau usor crestat. Secolului IV ii apartin fragmente de vase din pasta fina, cenusie sau cafenie, cu decor valurit. Din sec. XV-XVI, dateaza fragmente ceramice din pasta aspra, de culoare roscat-caramizie, dar un fragment de toarta rotunjita si altele, de vase din pasta cu nisip fin, apartin sec. XIII-XIV.

   Obiective Turistice

   Manastirea Stavnic este un schit de calugari din localitatea Schitu Stavnic. Manastirea este situata pe soseaua Iasi-Tibanesti-Negresti, la o distanta de aproximativ 22 de kilometri sud-vest de Iasi, urmand unei ramificatii pe partea dreapta, pe un drum de piatra de 750 de metri. Asezamantul este construit pe deal, la 100 de metri nord de sat. Este inconjurat de padure la 300 de metri in nord si in est. Desi in aceste locuri a existat viata monahala inca din vremea lui Petru Rares, schitul este cunoscut abia din secolul al XVIII-lea, cand a fost intemeiat de medelnicerul Constantin Cacoranu, care ulterior s-a si calugarit aici, luand numele Calistru.

   Schitul este citat in tinutul Carligaturii in anul 1772, apoi de catre generalul maior rus de origine germana Frederick William von Bawr, care a servit in armata rusa in timpul razboiului ruso-turc din 1768-1774, in lucrarea sa "Carte de la Moldavie pour servir a l’Historie militaire de la guerre entre les Russes et les Turcs", publicata la Amsterdam in anul 1783. De asemenea, in anul 1820, este mentionat intr-o alta lucrare ca fiind "Schitul lui Atanasie" in 1820.

   In anul 1992, IPS mitropolit Daniel Ciobotea a reinfiintat schitul cu hramul "Intrarea in Biserica a Maicii Domnului" - 21 noiembrie - avand ca obste de calugari, care sa reinvie viata monahala in acea localitate. In anul 1997, pe terenul schitului, nu erau construite decat o mica biserica si o cladire pentru patru chilii. Hramul schitului este sarbatoarea Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvoratorul de mir (praznuita in fiecare an la data de 26 octombrie).

   Conacul familiei Negruzzi din Voinești - construit in anul 1830. Imobilul se afla in centrul comunei Voinești, in apropiere de primarie și biserica, avand in prezent o deschidere la strada de circa 50 metri. Cladirea are 3 niveluri (demisol+parter+etaj), 28 de incaperi intinse pe o suprafata totala de 850 de metri patrati, iar peretii exteriori au grosime de aproape un metru.

   Dupa decembrie 1989, conacul și o suprafata de teren de aproape 3 hectare din parcul acestuia au trecut in propietate privata.

   Biserica Adormirea Maicii Domnului din Voinești a fost construita de catre familia boiereasca Negruzzi in anul 1834. Biserica se afla in centrul satului Voinești, in apropiere de primarie și de conacul familiei Negruzzi.

   In aceasta biserica au fost inmormantati mai multi membri ai familiei boierești Negruzzi: serdarul Iorgu Anastasie Voinescu (decedat la 64 ani), spatarul Ianachi Negruzzi (1799 - 29 iunie 1836), Zoe A. Negruzzi, nascuta Rosetti (1846 - 4 august 1868), Scarlat Alexandru Negruzzi (decedat la 10 octombrie 1868, la varsta de 3 luni) și copiii Ecaterina, Eduard și Ioan Negruzzi. In anul 1905 a fost adaugat pe latura de vest a bisericii un pridvor inchis. Biserica dispune de cateva obiecte de valoare artistica și istorica și anume o cruce de mana din lemn sculptat ferecata in argint, o cruce din lemn ferecat in argint aurit, o icoana a Maicii Domnului imbracata in argint, o Evanghelie cu litere chirilice datand din 1845, ferecata in argint, un policandru din lemn tare, o strana arhiereasca precum și tabloul ctitorilor pictat in ulei pe panza.

   Biserica are forma de nava (corabie). Acoperișul este in forma de șarpanta invelit cu tabla galvanizata. Pe partile laterale ale peretilor exteriori se afla cate trei pilaștri fictivi cu capiteluri murale, dispuși simetric, deasupra carora se afla un brau alcatuit din mai multe linii drepte. Sub streașina, biserica este inconjurata de un brau mural, dintat la baza. Biserica are trei ferestre: cate una pe fiecare parte a naosului și una pe absida altarului. De o parte și de alta a ferestrelor de pe peretii exteriori ai naosului se afla cate doua ferestre oarbe terminate la partea superioara in arc semicilindric.

   Economie si Investitii

   Evenimente locale :  Targul saptamanal agro-alimentar.

   Activitati Zonale : Cultura cerealelor (porumb, grau); Cresterea animalelor (cornute mari si mici); Activitati mestesugaresti (olarit, tamplarie, fierarie); Comert (iarmaroc saptamanal - joia); Carausie cu tractiune hipo - peste 600 de cabaline, apicultura.

   Facilitati oferite investitorilor : Zona agro-turistica; Patrimoniul fostului AEI Voinesti-Lungani; Iarmarocul Voinesti si iazurile Chilia si Nedleni.